Ajung la staţia Izvor. Aglomeraţie. Balamuc. Înghesuială. Concertează Madonna!

O tipă coboară la metrou în urma mea. Vorbeşte la telefon. “Vai, fată, e plin! Deja încep să o urăsc pe Madonna!”, se aude din direcţia ei. E nebunie. Durează ceva până mă văd la faţă cu persoanele cu care trebuia să mă întâlnesc. În sfârşit am biletul şi putem intra. Nu e voie cu sticle, sanvişuri, arme, droguri. Vor fi confiscate (!). După ticket point, altă belea: gherete de unde se cumpără jetoane. Numai aşa poţi lua produse lichide ori solide. 5 lei jetonul. De două jetoane nu am putut să iau decât două pahare de Pepsi (0,25 l – trist).

Aştept calm pe Gazonul A să înceapă spectacolul. Este (aproximativ) ora 20:15. Aştept în continuare. La boxe se bagă muzică recentă. Iar aştept. 21:30 -pe scenă întră un muncitor (cred), înfăşurat în nailon şi suluri de hârtie, care începe să se tăvălească şi să facă semn spectatorilor să sară în sus (de bucurie?). În zare se vede ceva interesant -pare a fi fum în aer. 21:50 -Madonna îşi face apariţia în aplauze (!). După un început puţin stresant (cu niscaiva muzică legată de candy, adică de noul ei album, Hard Candy. Pentru România ar fi cool o variantă mai specială gen Hard Dust, ca să ţinem bine minte acest concert! Turneul se numeşte Sticky & Sweet, apropo) dăm şi de ceva muzică mai cunoscută şi mai interesantă. Michael Jackson este comemorat pentru câteva momente. (sărim câteva melodii) După un scurt recital de muzică gipsy, Madonna ne spune că a citit prin presă că în Europa de est rasismul e la el acasă (spectatorii buhăie) şi apoi spune că acest lucru nu e ok, “hai să nu mai fim rasişti” (spectatorii aplaudă).

Dj-ul a avut accente de stresanterism în mixaje. Obişnuia să frece prea tare discurile şi cred că asta a deranjat cam multă lume (pe lângă faptul că trecea cam repede de la o melodie la alta). You bad, bad Dj!

23:45 -ultima melodie cântată de Madonna: Give it to me. La final cere ajutorul spectatorilor pentru refren şi apoi… Game Over. “Goodbye Romania!” Oamenii se întorc cu spatele la scenă şi dau să plece. O tipă care mergea în faţa mea spune: “Cred că s-a strâns atâta lume de frică să nu moară şi asta mâine-poimâine…” În aer se ridică un nor uriaş, inexplicabil, înecător. Parcul Izvor devenise deşertul Izvor. Am înghiţit zece kile de praf pentru a o vedea pe Madonna (satisfacţie 50%). Dacă asta nu e o fitzză, atunci ce mai e?

posted by alezzu

Vrei să fii la curent cu şi mai multe fiţe, trenduri sau ştiri inedite? Atunci intră în comunităţile noastre de pe FACEBOOK şi TWITTER şi experienţa BDF îţi va fi amplificată! Acolo putem discuta mai pe larg despre orice şi tot acolo poţi contribui chiar TU la crearea conţinutului BDF!