“Gaudeamus 2009″ sau “Cum m-am dus la un târg de carte şi am plecat cu o singură carte. Primită mocca” (fitzZă, nu?). Nu eram singur, aveam şi nişte pretene bune (de suferinţă) cu mine .

Am fost întâmpinaţi din timp de fluturaşi cu diverse reduceri, promoţii şi, mai cu seamă, un individ care ne sfătuia să mergem la standul editurii “Arc”, pentru că e acolo un “autor tânăr, care dă cărţi cu autograf, pe gratis”. Pfff… Neinteresant. Am uitat repede, pentru că ne-a luat de nas un miros de prăjeală… În faţa pavilionului unu (ăla mare şi rotund) era un cort, cu măsuţe în aer liber, unde românaşii pofticioşi îşi puteau umple stomacul cu mititei şi bere, înainte sau după ce-şi umpleau trolerele cu te miri ce cărţi…

Boon. Am intrat mocca, graţie statutului de studenţi, şi ne-am apucat să bântuim. Un domn -la vreo 60 de ani, cu părul alb, burtos, foarte creativ- găsise că este foarte drăguţ să-şi exprime fericirea interioară suflând dintr-o trompetă… Poate greşise peisajul, nu ştiu… Oferta era generoasă, dar portofelul era în vacanţă. Şi uite aşa am ajuns la standul la care era o coadă lungă. Standul editurii “Arc”. La intrare, o recepţie irezistibilă: un bol cu bombonele, o măsuţă cu şoturi de coniac şi o măsuţă cu cărţi rozalii (“Poema prinţului truver”, de Andrei-Paul Corescu). Toate mocca. “Luaţi, vă rog, sunt gratuite!”, era îndemnul pasionat al lui nenea Corescu. Tânăr, într-adevăr. Avea părul cârlionţat, tenul măsliniu, purta ochelari şi era extrem de transpirat din cauza generozităţii sale în materie de autografe.

Se formase o adevărată coadă de pişcotari acolo. În general, omuşori în vârstă, care rumegau bombonele mocca în timp ce aşteptau autograful marelui poet… O tanti ştirbă, la vreo 50 de ani, îşi rânjea fasolele, de bucurie, spre mine. O alta, cocoşată, m-a călcat în picioare să pună şi ea gheara pe un volum. N-am stat mult după autograf, că m-am plictisit şi am plecat fără. Am primit în schimb autograf de la una din pretenele cu care eram . Fain. Dar cred că ăsta e singurul motiv pentru care voi păstra acea carte… Că tot vorbim de Le Mocca… Mai departe. N-am reţinut numele editurii, dar era un stand la care oferta de ademenire a doritorilor de cărţi consta în floricele de porumb…

Am dat încă o raită pe la standurile editurilor obscure şi am tulit-o. Gaudeamus, ne revedem la anu’. Poate până atunci se întoarce şi portofelul din vacanţă.

posted by alezzu

Vrei să fii la curent cu şi mai multe fiţe, trenduri sau ştiri inedite? Atunci intră în comunităţile noastre de pe FACEBOOK şi TWITTER şi experienţa BDF îţi va fi amplificată! Acolo putem discuta mai pe larg despre orice şi tot acolo poţi contribui chiar TU la crearea conţinutului BDF!