Cum îţi dai seama că eşti fiţos (2)
Prima parte a acestui demers extraordinar de informare şi conştientizare a tinerilor (sau poate chiar şi a bătrânilor) fiţoşi -care încă nu s-au descoperit singuri întru totul- a fost scrisă în 2010.
Azi am zis că e un moment potrivit să revin cu partea a doua – una mai scurtă, dar mai plină de esenţă fiţoasă.
[Punctele 1-10 se găsesc aici.]
11. Narcisismul e o boală grea, iar studiile cercetătorilor britanici arată că fiţoşii sunt persoanele lovite cel mai des de această boală nemiloasă şi aproximativ incurabilă. Semnele obişnuite ale acestei boli sunt aparent banale: admirarea în oglindă a propriei persoane mai mult de o oră pe zi; iubirea excesivă arătată faţă de propriile haine şi obiecte.
12. Paranoia este un element nelipsit din viaţa unui fiţos şi totodată cel mai mare duşman al său. Indiferent care-i miza, un fiţos n-o să lase în mâna sorţii nici măcar un ac în caru’ cu fân. Pentru că e ferm convins că acul ăla va fi găsit şi ciordit imediat ce cade în car.
13. Sponsorul nu poate lipsi din lumea fiţelor, fie că eşti chiar tu, fie că e altcineva. Dacă nu eşti îndeajuns de breaz încât să-ţi finanţezi singur propriile mofturi, atunci ai nevoie de un sponsor la fel cum presa are nevoie de cutremure de două-trei grade pe scara Richter pentru a putea să producă ştiri de ultimă oră.
Va urma…
alezzu (@Alex_Boiciuc)
Vrei să fii la curent cu şi mai multe fiţe, trenduri sau ştiri inedite? Atunci intră în comunităţile noastre de pe FACEBOOK şi TWITTER şi experienţa BDF îţi va fi amplificată! Acolo putem discuta mai pe larg despre orice şi tot acolo poţi contribui chiar TU la crearea conţinutului BDF!
Clubangiul, un fiţos greu
Pe lumea asta -mai exact în ţările civilizate şi cele cât de cât civilizate- există anumite persoane care au diverse manii de care nu se pot descotorosi nici dacă sunt bătute cu varga.
Cam ăsta e şi cazul Clubangiului.
Eu îl ştiu, tu îl ştii, ea îl ştie, doar că nu exista până acum cuvântul care să-l descrie cel mai bine. Clubangiul e ăla care trăieşte pentru viaţa de noapte, deşi până şi asta e o afirmaţie limitată. Clubangiul trăieşte pentru viaţa din locurile citadine în care se bea, se mănâncă sau se dansează. Nu contează foarte mult orele de activitate. Poate fi amiază sau poate fi miezul nopţii. Important e să fie înconjurat de oameni, băutură, ţigări şi alte chestii.
El e ăla care merge cu maşina bubuind de muzică.
El e ăla care cheltuie bani cu nemiluita prin mall-uri.
El e ăla care n-are răbdare să citească o carte sau o ştire serioasă, pentru că sunt plictisitoare.
El e ăla care mai ia un rând de băutură după ce toată lumea a terminat de băut.
El e ăla care vorbeşte tare la telefon.
El e ăla veşnic îndrăgostit de-o gagică sau de alta -asta până când prinţesa se transformă peste noapte într-o târâtură sinistră.
El e ăla care simte că se ofileşte ca un ghiocel dacă stă în propria casă.
Şi, la fel cum Tudor Chirilă va cânta pururea despre mare, la fel şi Clubangiul va trăi veşnic în buricul oraşului, ţopăind alert din birt în birt sau din club în club.
alezzu (@Alex_Boiciuc)
Vrei să fii la curent cu şi mai multe fiţe, trenduri sau ştiri inedite? Atunci intră în comunităţile noastre de pe FACEBOOK şi TWITTER şi experienţa BDF îţi va fi amplificată! Acolo putem discuta mai pe larg despre orice şi tot acolo poţi contribui chiar TU la crearea conţinutului BDF!
Codul Pişcotarului
Abordez subiectul “pişcotari” pentru că pişcotăreala a devenit un nou trend în societatea modernă şi pentru că e un fenomen aflat pe buzele tuturor uonlainerilor.
Însă, înainte de toate, trebuie să precizez că Pişcotarul este fratele mai mic, mai elevat şi mai viclean al Fripturistului. Ăsta mare e cel care se duce la evenimente locale ce implică rudele sau vecinii, gen pomeni, nunţi sau zile de naştere, în timp ce ăl mic se duce la evenimente publice care implică prăjiturici, sucuri, mici atenţii sau spectacole gratuite. Cu toate astea, modul de operare nu diferă foarte mult de la unul la celălalt.
Aşa. Acum iată şi Codul ăla cu care vă ameninţam în titlu:
1. Dacă e rost de pişcotăreală, atunci du-te şi pişcotăreşte!
2. Profită din plin de fiecare pişcotăreală şi nu uita să iei ceva şi la pachet.
3. Ţine o evidenţă strictă a pişcotărelilor care urmează să aibă loc.
4. Păstrează informaţiile despre pişcotărelile viitoare în grupul tău restrâns de pişcotari.
5. Nu uita să orăcăi de satisfacţie cât poţi tu de tare pentru acel pişcot primit.
Am omis ceva?
alezzu (@Alex_Boiciuc)
Vrei să fii la curent cu şi mai multe fiţe, trenduri sau ştiri inedite? Atunci intră în comunităţile noastre de pe FACEBOOK şi TWITTER şi experienţa BDF îţi va fi amplificată! Acolo putem discuta mai pe larg despre orice şi tot acolo poţi contribui chiar TU la crearea conţinutului BDF!
Tipologia Piticilor de Creier
Iată că revin cu o nouă tipologie, pentru că, în definitiv, la asta se pricepe cel mai bine bloggerul 2.o din punctro. Iar de data asta m-am gândit să abordez un subiect mai controversat şi mai delicat: piticii de creier.
Cum îţi dai seama că ai pitici pe creier? E simplu: manifestează-te (fără să te autocenzurezi) de faţă cu cei din jurul tău şi urmăreşte-le reacţiile şi replicile.
Piticul Paranoic poate fi depistat cel mai rapid atunci când vine vorba de o relaţie amoroasă. Îşi face prezenţa constant şi are prostul obicei de a scoate din minţi partenerul de viaţă. Cele mai bune variante de combatere sunt ignoranţa şi asasinii contra-cost.
Piticul Fricos se poate observa cel mai bine la cei care au complexe evidente de inferioritate. Eşti o ditamai namila de om şi ţi se face frică atunci când vezi doi-trei bruneţei venind pe trotuar din sensul opus? Nu vrei nici în ruptul capului să bei o bere cu mai puţin de 24 de ore înainte să te urci la volan? Atunci clar ai pitici fricoşi pe creier. Cel mai bun remediu, ca în orice domeniu, e să-ţi iei niscai şuturi în cur. Merge ca uns!
Piticul Naiv e un tip mai aparte. El e prezent la genul ăla de om care se lasă convins uşor să facă orice şi care nu “rumegă” deloc logic înainte să acţioneze. Intri într-un magazin şi sfârşeşti prin a cumpăra ceva de ruşine că vânzătorul/oarea ţi-a dat câteva ponturi de ţoale sau alte obiecte? Te mulţumeşti mereu cu ceea ce ţi se oferă în primă instanţă? Bă, ce naiba faci? Tu chiar înghiţi tot ce zboară?
Cel mai periculos (poate) este Piticul Nebun. Nu-ţi trebuie mult ca să-ţi dai seama cine are aşa ceva pe creier. Caută un motiv de râcă şi vei da de dracu’! Alcoolul şi stresul lucrează ca nişte veritabili amplificatori în cazul ăsta. De obicei, nu vrei să te pui în calea unuia cu pitici nebuni pe creier, pentru că rişti să fii călcat în picioare. Cel puţin. Mi-e teamă că drumul pe care te duce acest tip de pitic e cel spre cămaşa de forţă. Scapă cine poate!
Un ultim tip este Piticul Fiţos. Excentricul ăsta se răspândeşte tot mai mult şi tinde să fie virusat pe alocuri de Piticul Nebun. Renunţi să mai porţi o haină după ce ai văzut una identică pe o persoană pe care o dispreţuieşti? Vrei cu tot dinadinsul să te dea hainele afară din casă? Te împopoţonezi peste măsură până când nici măcar tu nu mai ştii ce-i la modă şi ce-i chici? Leacul e unul singur: tăierea fondurilor. Însă rişti s-o dai de-a dreptul în pitici nebuni.
Tu ştii vreun alt tip de pitic de creier?
alezzu (@Alex_Boiciuc)
Vrei să fii la curent cu şi mai multe fiţe, trenduri sau ştiri inedite? Atunci intră în comunităţile noastre de pe FACEBOOK şi TWITTER şi experienţa BDF îţi va fi amplificată! Acolo putem discuta mai pe larg despre orice şi tot acolo poţi contribui chiar TU la crearea conţinutului BDF!
Noul trend al titlurilor: “boala” accentuării cu majuscule şi culori
Oamenii din trustul Media Pro încearcă mai mereu să vină cu inovaţii pe piaţă – orice pentru a se deosebi de concurenţă.
În sensul ăsta, Sport.ro a lansat o nouă tendinţă în presa online: accentuarea anumitor cuvinte din titluri prin scrierea lor cu majuscule. Ulterior, ea s-a răspândit şi la tovarăşii de trust Gândul.info şi ProSport.ro. În prezent, ProTv.ro s-a alăturat trendului, iar Mediafax.ro tinde să ia parte cu mici accente timide.
Dar asta nu e singura inovaţie Pro recentă. Mai e una: colorarea titlurilor – folosită pentru a accentua unul sau mai multe cuvinte. Aici inovatorul se numeşte Liga2.ro. De acolo, trendul s-a extins rapid la ProSport.ro şi Sport.ro.
Căutătorii de fiţe au luat la puricat online-ul românesc, dar şi cel străin, pentru a ajunge la concluzia că nimeni altcineva nu mai foloseşte aceste două tehnici.
Într-adevăr, aceste tehnici sunt utile, dar ele au fost inventate ca “panaceu” pentru “boala” lor de a scrie titluri kilometrice care epuizează informaţiile din interiorul ştirilor sau care promit multe şi spun puţine.
alezzu
Vrei să fii la curent cu şi mai multe fiţe, trenduri sau ştiri inedite? Atunci intră în comunităţile noastre de pe FACEBOOK şi TWITTER şi experienţa BDF îţi va fi amplificată! Acolo putem discuta mai pe larg despre orice şi tot acolo poţi contribui chiar TU la crearea conţinutului BDF!
INFOGRAFIE / Cea mai mare fiţă a internauţilor: Facebook
Până acum vreun an şi jumătate, primul lucru pe care-l făceam, atunci când dădeam drumul la calculator, era să intru pe Yahoo Messenger. În ziua de azi, primul lucru pe care-l fac este să intru pe Facebook. Şi nu sunt singurul.
Facebook a devenit într-un timp foarte scurt (opt ani) cea mai mare fiţă a internauţilor. Şi continuă să crească. Aşa că am făcut şi eu o mică infografie prin care să arăt ce amploare are această fiţă.
Click pe infografie pentru mărire.
alezzu (@Alex_Boiciuc)
Vrei să fii la curent cu şi mai multe fiţe, trenduri sau ştiri inedite? Atunci intră în comunităţile noastre de pe FACEBOOK şi TWITTER şi experienţa BDF îţi va fi amplificată! Acolo putem discuta mai pe larg despre orice şi tot acolo poţi contribui chiar TU la crearea conţinutului BDF!
Uzura morală
Uzura morală este o componentă esenţială şi definitorie a vieţii de fiţe.
Ea e cea care îţi spune când e cazul să-ţi iei o bască nouă, să-ţi schimbi pantofii sau să-ţi frezezi şi împopoţonezi animalul de companie. Ea e cea care nu-ţi dă pace atunci când intri în mall şi tot ea e cea care te râcâie pe creier atunci când vezi duplicatul propriului obiect divin în mâinile unor ageamii.
Viaţa de zi cu zi poate deveni extrem de complicată din cauza uzurii morale, dar ea este imperios necesară fiţoşilor, pentru că altfel ei şi-ar pierde statutul câştigat cu mult sârg.
Mai întâi de toate, ţine bine minte: niciodată să nu porţi aceleaşi haine două zile la rând. Pe lângă faptul că vei da impresia de vânt buzunăresc, vei demonstra că nu ai deloc gusturi vestimentare şi fantezie creatoare.
Apoi, un alt aspect important este încălţămintea. Scopul iniţial pe care ar trebui să-l urmăreşti este să ai o pereche pentru fiecare zi a anului. Desigur, e un proces anevoios şi de durată, dacă nu ai un sponsor serios, dar trebuie să-ţi doreşti întotdeauna mai mult (porunca nr. 8).
De asemenea, esenţial este să ai o memorie cât mai bună sau o agendă în care să notezi zilnic hainele pe care le-ai purtat în ultimele şapte zile, în ce combinaţii, cu ce ocazii şi în compania cărui anturaj. Orice pas greşit poate fi fatal.
Pe deasupra, nu uita să-ţi îndepărtezi constant din garderobă articolele care au ajuns la limita uzurii morale. În ochii celorlalţi, ele pot deveni o adevărată ancoră atârnată de gâtul tău.
Totuşi, în ciuda acestor eforturi considerabile, ziua unui fiţos se poate înnegri instant din cauza unei singure persoane. Cum? Dacă vede un model de haină propriu purtat de cineva considerat a fi inferior lui. E un moment apocaliptic în care fiţosul se gândeşte doar cum să facă să scape mai repede de haina profanată moral.
Şi normal că asta nu e tot. Cine zicea că fiţoşii duc o viaţă uşoară?
alezzu
Vrei să fii la curent cu şi mai multe fiţe, trenduri sau ştiri inedite? Atunci intră în comunităţile noastre de pe FACEBOOK şi TWITTER şi experienţa BDF îţi va fi amplificată! Acolo putem discuta mai pe larg despre orice şi tot acolo poţi contribui chiar TU la crearea conţinutului BDF!
“Boala” blogurilor la FJSC şi câteva sfaturi utile
Aşa cum menţionam în textul anterior, am observat că se produce un fenomen deosebit de misterios cu bobocii de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării: sunt loviţi cu rapiditate de nevoia acută de a-şi face bloguri.
Ba chiar acest trend a devenit atât de popular, încât unii se pun pe treabă încă dinainte să fie admişi. Nu-i nicio ruşine. Şi eu am căzut victimă febrei blogging-ului încă din anul întâi de facultate. În principal, acest fenomen pleacă de la faptul că, în ţara noastră bananieră, nu mai există niciun jurnalist mediatizat care să nu aibă un blog personal.
Din partea mea nu e nicio problemă, dar există totuşi un efect secundar. Mulţi dintre micuţii viitori jurnalişti vor neapărat să intre în blogosferă, deşi n-au nici cea mai mică idee despre ce ar putea să scrie. Prin urmare, rata blogurilor noi, care sunt abandonate în câteva zile/săptămâni/luni, creşte semnificativ.
Aşa că vin şi eu în întâmpinarea acestui trend cu câteva sfaturi pentru cei care intră în blogosferă.
1. Înainte de toate, gândeşte-te bine la ideea pe care vrei să se bazeze blogul tău. Caută adânc în sufleţelul tău şi descoperă care este/sunt subiectul/ele despre care poţi scrie cu uşurinţă şi despre care îţi face plăcere să scrii.
2. Fii original de comercial. Poate că ideea blogului meu e una originală, dar asta nu înseamnă că îmi intră banii pe fereastră cu lopata. Scrie despre ceva accesibil, despre care îşi poate da oricine cu părerea.
3. Evident, o regulă de aur a domeniului este să scrii cât mai des, preferabil zilnic. Cu alte cuvinte, nu prelua exemplul meu. Patru texte pe lună sunt cam puţine.
4. Cititorii nu vor veni val-vârtej de unii singuri. Trebuie să-i atragi cumva. Foloseşte-te de reţelele de socializare şi comentează des pe alte bloguri (unele foarte populare, preferabil). Însă ai grijă să nu devii enervant. Nu forţa lumea să-ţi dea click-uri, like-uri, comentarii. Fiecare e liber să aleagă dacă îţi citeşte blogul sau nu. Promovarea cu forţa îţi alungă cititorii.
5. Ultimul -dar nu şi cel mai neimportant sfat- este să respecţi regulile universale ale blogging-ului de calitate: citează sursele cu link, abordează subiecte interesante, pune titluri de bun-simţ şi respectă limba română.
alezzu
Vrei să fii la curent cu şi mai multe fiţe, trenduri sau ştiri inedite? Atunci intră în comunităţile noastre de pe FACEBOOK şi TWITTER şi experienţa BDF îţi va fi amplificată! Acolo putem discuta mai pe larg despre orice şi tot acolo poţi contribui chiar TU la crearea conţinutului BDF!
Decalogul FitzZosului
Pentru că un om fitzzos trebuie să aibă nişte reguli după care să se ghideze prin viaţa lui rozz…
Aşadar, vă prezint Decalogul Fitzzosului:
1. Fii arogant.
2. Reinventează-te în fiecare zi.
3. Fură idei de fitzze de la alţii şi adaptează-le stilului tău.
4. Critică mereu fitzzele celorlalţi.
5. Caută mereu fitzze noi, nemaiîncercate.
6. Dacă o fitzză devine banală, un trend general, renunţă la ea.
7. Şochează lumea cu orice ocazie.
8. Reclama negativă e tot reclamă. Deci, e bună.
9. TOTUL poate fi de unică folosinţă. Cardul e un prieten bun.
10. Transformă moll-urile în a doua ta casă.
posted by alezzu
Vrei să fii la curent cu şi mai multe fiţe, trenduri sau ştiri inedite? Atunci intră în comunităţile noastre de pe FACEBOOK şi TWITTER şi experienţa BDF îţi va fi amplificată! Acolo putem discuta mai pe larg despre orice şi tot acolo poţi contribui chiar TU la crearea conţinutului BDF!
Poluarea cu ceasul şi fitzZoşii
Pentru că nu ne ocupăm doar de fitzzele simple, ci şi de fitzzele care îţi pot afecta sănătatea, noi, cei de la BDF, stăm geană şi pe poluare.
Eram la o lansare de carte la Sala Dalles (“Alimente pentru o viaţă sănătoasă” – G.Mencinicopschi, G.Puia Negulescu) alături de o bună prietenă. Ajunsesem mai devreme decât trebuia, aşa că nu era multă lume, dar sala a început să se umple treptat. Şi nu doar cu oameni normali, ci şi cu oameni mai “coloraţi”. În spatele meu s-a aşezat o doamnă umflată rău. Plesnea slana pe ea, băi, nene! grăsuţă care avea cam 60 de ani. Vreo zece minute cel puţin a stat cu nişte ochelari de soare la ochi. Nah, mă rog, nu i-am dat importanţă.
Şi uite aşa a început lumea să-şi vadă de eveniment, autorii să vorbească de carte şi ce conţine. Bla bla bla bleah. Deodată, în spatele meu, o voce feminină protestează. Era baba ochelaristă, care, scandalizată, se luase de un ins care stătea în stânga ei la două scaune distanţă. “Vă rog să nu mă poluaţi cu ceasul ăla! Am venit tocmai din Germania pentru că mi-era dor de români, nu ca să mă poluaţi dumneavoastră cu ceasul!”. Unii se uitau cruciş, alţii ca curca-n lemne, iar alţii se amuzau. S-a calmat puţin, apoi s-a luat de unul din dreapta. “Domnule, nu mă poluaţi cu acel ceas!”. Una dintre PR-istele care se ocupa de eveniment s-a dus la ea să o calmeze, dar baba o ţinea pe a ei. “Domnii ăştia au nişte ceasuri care poluează! Am venit tocmai din Germania şi nu vreau să mă polueze ei!”.
După o altă scurtă discuţie în contradictoriu cu unul dintre posesorii “criminali” de ceas de mână, baba a abandonat lupta furibundă contra noului tip de poluare şi s-a mulţumit doar să înghită în sec până la finalul lansării – tic tac, o tortură supraomenească suportată cu stoicism.
posted by alezzu
Vrei să fii la curent cu şi mai multe fiţe, trenduri sau ştiri inedite? Atunci intră în comunităţile noastre de pe FACEBOOK şi TWITTER şi experienţa BDF îţi va fi amplificată! Acolo putem discuta mai pe larg despre orice şi tot acolo poţi contribui chiar TU la crearea conţinutului BDF!








Comentarii recente