Azi vă voi plictisi cu mica povestioară care a stat la baza “naşterii” acestui blog, ideea care m-a călăuzit din momentul în care m-am apucat să blogăresc.

Era o zi plicticoasă de aprilie, în 2008, şi căutam o idee genială pentru un blog. Trecuse aproape un an de când făcusem cunoştinţă cu marele Internet şi deja simţeam forţa Jedi cum mă împinge de la spate să mă bag în blogosferă, mai ales pentru că eram student la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (nu ştiu de ce, dar cei ce devin studenţi la FJSC sunt cuprinşi foarte repede de o dorinţă enormă de a-şi face un blog).

Nu mai ştiu de ce, dar cuvântul “fitzze” îmi bântuia prin tărtăcuţă şi nu ştiam cum aş putea să-l pun în aplicare. Cu ajutorul lui nenea Google, am găsit că “fiţă” era des transpus în fotografii. Şi atunci m-a trăznit. Dacă toată lumea poza fiţele, eu puteam să fiu printre primii care să scrie despre ele! Şi să nu fie orice scriitură, ci una mai trăznită, despre fitzze mai neobişnuite.

Bun. Zis şi făcut. În curând m-am pus pe treabă şi apoi am convins doi colegi de facultate să mi se alăture în cruciada fitzzelor – Optimus şi Lenuca. Din păcate, i-am pierdut pe drum. Norocul vostru e că am cooptat recent o pitzipoancă anonimă, care a fost de acord să-şi expună viaţa pentru BDF. Aşadar, avem aberaţii la puterea a doua!

Vă mulţumesc vouă, cititorilor fideli, şi vă promit că nu mă voi opri din aberat.

P.S.: Acest articol a fost scris la invitaţia lui Blogatu, pentru proiectul “Cartea Bloggerilor”.

alezzu

Vrei să fii la curent cu şi mai multe fiţe, trenduri sau ştiri inedite? Atunci intră în comunităţile noastre de pe FACEBOOK şi TWITTER şi experienţa BDF îţi va fi amplificată! Acolo putem discuta mai pe larg despre orice şi tot acolo poţi contribui chiar TU la crearea conţinutului BDF!