Am urcat frumuşel în 381 la Piaţa Sudului. În staţie aştepta şi un câine vagabond -negru, cu botoşei albi şi o privire plictisită.

Mai mult ca sigur a urcat şi el în urma mea, pentru că, la prima staţie, am văzut că lumea tot evita ceva în mijlocul autobuzului (mai e nevoie să spun că era destul de aglomerat? ). “Ia uite frate ce nesimţit şi moşu’ ăla… Şi-a înşirat plasa aia neagră pe podea”, am gândit eu, dar, după o privire mai atentă, am descoperit că era vorba de acelaşi câine pe care îl văzusem în staţie…

Era total lipsit de griji: se întindea ca porcu’ în toate direcţiile, simţindu-se răsfăţat de căldură. La Constantin Brâncoveanu a avut o tresărire. S-a ridicat şi s-a uitat afară curios: nu era staţia lui. S-a culcuşit la loc… Toată lumea se uita la el ca la un copil rătăcit. Evident că n-a stat nimeni să-l dea afară. Şi, până la urmă, de ce ar fi făcut-o? Cred că eram singurul care râdea de zor de întâmplarea asta neobişnuită (pentru mine cel puţin ). Câteva feţe mă priveau cu oarecare nedumerire. “La ce dracu’ te mai râzi şi tu?” aveam impresia că se gândeau.

La Reşiţa a coborât laolaltă cu pasagerii. Probabil că o auzise şi el pe tanti aia spunând la boxă “ultima staţie”. Şi probabil că şi voi vă spuneţi: “ce drac de fitzză mai e şi ăsta??”

posted by alezzu

Vrei să fii la curent cu şi mai multe fiţe, trenduri sau ştiri inedite? Atunci intră în comunităţile noastre de pe FACEBOOK şi TWITTER şi experienţa BDF îţi va fi amplificată! Acolo putem discuta mai pe larg despre orice şi tot acolo poţi contribui chiar TU la crearea conţinutului BDF!